Si dupa 22 de ani si un divort...insfaarsit o discutie in familie.
Tema?!...partaj...
Fiecare trebuie sa constientizeze ca in lume nu exista EXTRAORDINAR, nu esista PERFECT, nu exista decat pt o fractiune. Cei care cred ca au o experienta continua extraordinara .... TREZITI-VA!!! ati uitat doar sa va reveniti din iluzia clipei extraordinare prin care ati trecun la un momentdat.
varsta?....5...29....43...89...nu conteaza....se pare ca toti sunt imaturi si nu pot sa inteleaga nimic defapt. Nici cu frumosul nnici cu forta nu poti face nimica.
Poti doar sa speri ca noi ar trebuii sa ne zbatem sa gasim sfarsitul "vietii" poate e doar un training ce facem acum. Asta da...ar fi ceva extraordinar care ar dura mai mult de o clipa.
Si de ce ajungi sa te gandesti la toate astea in ziua de craciun?...ajungi aici doar pt ca niciodata nu au fost in stare sa ne adune sa discutam ce facem si cum facem...totul curgea de la sine si cand era rau suportam consecinte. Acum trebuie sa ne adunam experianta cumulata si sa speram ca suntem in stare sa ne facem un viitor cu asta.
Asta e doar o consecinta....o consecinta a ceea ce numim iubire....de fapt de acolo a plecat totul....de la iubire....
Am aparut noi...toti trei unu mai diferit ca celalalt dar totusi la fel. Toti le vrem binele si incercam sa gasim o solutie....s-a facut totusi schimbul de roluri si acum ei sunt "copii" nostrii...noi trebuie sa gasim solutii ca sa fie bine pentru toti.
Si asa continua sirul lunilor acestora "mirifice" ... cand incepi sa te obisnuiesti cu o problema apare alta mai mare si asa mai departe. Nu reusesc sa mai ies din acest lant de rateuri.
Cum sa poti pastra o casa dupa divort in aceste conditii?!....nu poti! El nu ar fi vrut sa se termine aici ...ea are deja pe altcineva... si sa poti locuii in aceeasi casa?...da. Liniste si pace.... dar pana cand?....pana ar aparea celalalt la care nu i-ar convenii ca fostul sa fie in aceeasi casa.... lui nu i=ar convenoii sa ii vada impreuna....si ce ar iesii? un haos imens fara nici o portita de iesire.
Se pare ca nu stiu nici jumate cat mine despre asta. Nu poti sa fii indiferent la iubire.... NU POTI orice incerci...RATEU!
Stiu mai bine ca ei aceasta chestie.... o fac zi de zi... e cumplit de greu sa rezisti si sa fie totul bine. Am incercat si inca incerc sa fac asta. Cu toata ca inca sper sa fie bine la un momentdat. Sper sa fie cum imi doresc chiar daca sperantele sunt prea mici.
MAREA diferenta insa, e ca sunt in floarea varstei... ei nu... ei nu mai au aceeasi putere [ fizic/psihic ] nu ar reusii nici pe jumate cat am reusit eu sa fac sa mearga aceasta solutie.
Le vreau doar binele si sper sa reusesc sa ii ajut.
Sa aveti toti un craciun fericit caci al meu tocmai l-am ingopat.
